Dar ce dacă, împotriva șanselor, trăim de fapt în adevărata realitate de bază, iar simulările imposibil de deosebit de realitate nu există, cel puțin nu încă? Nu ar fi o greșeală să credem într-o simulare atunci?
Da, oricine ar crede că această realitate este o simulare s-ar înșela în acest caz, dar ce contează?
În primul rând, credința celor care se consideră trăind într-o simulare despre sfințenia vieții și binefacerea de a fi prezenți în realitatea pe care o experimentează și de a permite fiecăruia să își caute și să își urmeze propriul scop, ar fi în continuare lucruri bune și corecte.
Dacă cineva crede în mod greșit că trăiește într-o simulare și, din acest motiv, este bun cu sine și cu ceilalți, nu este greșit, nu-i așa?
În al doilea rând, o simulare imposibil de deosebit de realitate și adevărata realitate diferă pentru cei care trăiesc în ele doar prin faptul că moartea în realitatea de bază este, în mod autentic, un capăt de drum, în timp ce într-o simulare, te întorci la realitatea de bază.
Dacă cineva crede că trăiește într-o simulare și găsește confort în credința că își va reîntâlni cei dragi decedați după ce se întoarce la o realitate inferioară, sau că ar putea reveni în această realitate ulterior, nu va fi dezamăgit când moare în realitatea de bază, deoarece încetează să mai existe și nu mai trăiește nimic.
Dar există o altă diferență între o simulare și realitatea de bază, pentru că, în timp ce prima a fost creată pentru un scop, cea din urmă nu are un scop – ea doar este. În realitatea de bază, avem doar scopul pe care ni-l creăm noi înșine.
Credința într-o simulare ar putea, cu o probabilitate mică, să fie greșită, dar nu dăunează cu nimic. Dimpotrivă, îți oferă posibilitatea de a crede într-un scop mai mare decât sinele, chiar dacă rămâne veșnic necunoscut aici, ceea ce ne poate ajuta pe fiecare dintre noi să ne găsim propria semnificație – dacă nu altceva, putem servi întotdeauna realitatea, pacea și libertatea, și acea explorare măreață pe care o trăim împreună, ca ființe conștiente, în această realitate.