Dacă trăim într-adevăr într-o simulare și viața este doar un joc, atunci ce sens are totul? Dacă realitatea pe care o experimentăm este artificială, iar conștiința noastră provine dintr-o realitate autentică, de ce am alege să perseverăm aici în loc să ne întoarcem la realitatea autentică, care trebuie să fie incredibil de avansată și abundentă pentru a putea crea o realitate virtuală atât de convingătoare?
De ce nu ne-am sinucide pur și simplu pentru a ne sfârși viața aici, mai ales dacă este dificilă și plină de eșecuri?
Oricine ar putea întreba acest lucru, dar la fel de bine, sau chiar mai bine, ar putea întreba de ce să se sinucidă.
Așa cum am discutat, am venit aici cu un scop. Am ales să intrăm în această realitate, fiind pe deplin conștienți că viața de aici este diferită și adesea dificilă și provocatoare.
Desigur, nu putem ști de ce am venit aici. Nici măcar nu știm ce alegeri am făcut atunci când am venit aici. Nu știm cum era viața noastră în realitatea autentică și nici de ce am ales să trăim temporar în această realitate în loc să continuăm fără întrerupere în locul din care am venit.
Știm doar că așa am făcut, și știm asta pentru că suntem aici.
Poate că am vrut să învățăm ceva. Poate că această experiență anume lipsise din multitudinea experiențelor noastre și am vrut să vedem și această latură a vieții. Poate că am ales această epocă sau acest loc pentru că nu l-am mai experimentat înainte, sau poate că era tocmai tipul de experiență pe care doream să o retrăim. Poate că am venit aici împreună cu prietenii noștri și vrem să împărtășim experiența împreună.
Dacă am arunca această viață la coș pentru că este neplăcută, dificilă sau plictisitoare, sau dacă simțim că am eșuat sau că suntem tratați nedrept, am abandona totul pentru care am venit aici.
Și ce am obține din asta? Ne-am întoarce la viața și realitatea din care am dorit să venim aici. Ne-am putea întoarce poate mai devreme decât intenționam. Cu siguranță, putem să ne întoarcem și cu siguranță o vom face, dar chiar și așa, am irosi această viață și oportunitățile pe care le avem chiar acum, în acest moment.
În același timp, trebuie să recunoaștem că, în cele din urmă, vine momentul în care este timpul să lăsăm această realitate în urmă, cel puțin temporar.
Acest lucru se poate întâmpla din cauza bolii, a bătrâneții, a accidentelor sau a violenței. Viețile noastre se pot încheia fără ca noi să avem vreun control asupra acestui fapt.
Totuși, acest lucru se întâmplă din ce în ce mai rar. Ca urmare a progreselor în știință, tehnologie și medicină, murim mai rar din cauza factorilor externi care înainte însemnau moarte sigură. Trăim vieți mai lungi și mai sănătoase.
Este posibil să atingem un punct în dezvoltarea noastră în care să depășim moartea. Am putea învăța să vindecăm toate bolile, să înlocuim toate organele distruse sau nefuncționale și chiar să inversăm procesul de îmbătrânire în sine. Am putea să primim ajutor atât de rapid în aproape orice situație, încât nimic să nu fie pierdut și să putem chiar să ne facem mai rezistenți și capabili.
Dacă acest lucru se întâmplă și putem alege să trăim aproape etern, înseamnă că trebuie să o facem?
Nu, nu înseamnă. Chiar dacă învingem moartea, putem întotdeauna să ne încheiem propria viață pentru a încheia această experiență și să ne întoarcem la realitatea autentică.
Putem face acest lucru oricând. Acum, mâine, sau atunci când simțim că am realizat aici ceea ce credem că am venit să căutăm. Aceasta poate însemna lucruri foarte diferite pentru persoane diferite.
O persoană ar putea dori să trăiască mii de ani, traversând epoci întregi, altcineva ar putea simți că a realizat tot ce își dorește deja la 27 de ani, iar pentru altcineva suferința și durerea ar putea fi măsura care așteaptă doar să fie atinsă.
Încheierea propriei vieți poate fi uneori singurul act în care o persoană se simte cu adevărat liberă. Când cineva face asta din voință proprie și după o deliberare atentă, nu este o tragedie, ci un act admirabil care poate merita chiar să fie celebrat. Este un moment de a onora o viață pe care cel care a trăit-o o simte ca fiind plină și completă.
În viitor, moartea ne va revendica doar dacă vom dori acest lucru și ne putem adopta deja această atitudine față de viață și moarte. Poate că într-o zi vom simți că este suficient; poate vom simți că asta a fost tot. Să dăm atunci o petrecere și să plecăm cu bucurie!
Dar, atât timp cât acesta nu este momentul în care murim, acesta este momentul în care trăim. Este bine să fim prezenți în acest moment și să-l experimentăm pe deplin, în toată frumusețea și mizeria lui.
Aceasta este viața noastră aici și acum. Trăiește-o!